Am pregatit totul cu multa atentie, pentru a nu uita nimic. Atat de multa atentie, incat am facut exces! Mi-am dat seama de asta in aeroport, cand gardienii mi-au confiscat isotonicul. Isotonicul gata preparat intr-o sticla de jumatate de litru… Nici acum nu stiu de ce nu am luat doar praful nepreparat!
Problema era ca nu mai aveam energizant inainte de start. Stiam ca pe traseu gaseam numai dupa 7 kilometri si atunci luat in fuga si mult mai putin decat aveam nevoie. Pana la ora startului totul a mers exact cum imi facusem socotelile; sosirea in aeroport, cazarea la hotel, turul de recunoastere a traseului pana la locul de ridicare a numerelor, desteptarea la ora 6, ridicarea numarului la ora 7, deplasarea cu autobuzul pus la dispozitie de organizatori in zona startului, echiparea pentru alergare, deplasarea la start, ora 08.50. Erau 2 grade si umezeala.
Cu cinci minute inainte de start s-a anuntat ca nu va ploua, fapt care i-a facut pe marea majoritate sa isi dea jos pelerinele de ploaie. M-am uitat dupa oamenii cu baloane colorate pe care scrie timpul in care ti-ai propus sa termini, pacemakerii. Frigul si lipsa isotonicului m-au facut sa reanalizez tinta: 3 h si 30 min. Totusi, m-am asezat undeva intre pacemakeri de 4h si 4.15h. Dupa 15 minute am inceput sa depasesc si eu si sa maresc tempo-ul , dar nu foarte mult pentru ca mai aveam ceva pana sa ajung la mult doritul isotonic. Trecut de acel prag, m-am concentrat pe ritm, pe controlul asupra muschilor, in special pe bicepsul femural stang, care inainte de ultimul antrenament din tara a dat niste semne de revolta.
Cetatea 